Toggle menu
Toggle preferences menu
Toggle personal menu
Not logged in
Your IP address will be publicly visible if you make any edits.
Revision as of 09:36, 6 March 2026 by imported>Admin
(diff) ← Older revision | Latest revision (diff) | Newer revision → (diff)
Titlepredeterminat
Front Cover
File:TeodoraComan-predeterminat.webp
File:TeodoraComan-predeterminat.webp
Back Cover
Other Relevant Images
Alternate Title(s)
Subtitle(s)
Translated Title(s)
Editor(s)
Curator(s)
Author(s)Teodora Coman
Translator(s)
Non-Human Author(s)
Preface Author(s)
Postface Author(s)
Copy Editor(s)
Cover Artist(s)
Inner Illustrator(s)
Main or Source Language(s)Romanian
Main or Source Language Dialect(s)
Secondary or Target Language(s)
Secondary or Target Language Dialect(s)
Volume
Edition
Reprint
Year2026
Approximate Year
ISBN or Other Barcode(s)ISBN 9786303681146
Publishing House(s)Grupul Editorial ART
Imprint(s)
Publishing Location(s)București
Printing House(s)
Printing Location(s)
Series
Volume in Series
Collection(s)ART / pocket
Volume in Collection8
FormatPaperback
Binding
Print Run
Colophone
E-book Specifications
Pages88
Table of Contents
Awards
Critical References
Other Mentions
Tags
Sourcinghttps://www.editura-art.ro/info/carte/predeterminat-teodora-coman-pocket
Submission Notes
Front Cover PresenceYes
Back Cover PresenceNo
Cover Watermark PresenceNo
Highlight/Featured BookNo
NSFWNo
Debut (as Individual Poet)No
Miscellaneous Boolean (not in use yet)No
Extra Field (not in use yet)


Poezia Teodorei Coman e o insulă alcătuită din minerale de maximă duritate – „nu obosește“ și „nu ezită“, rearanjează, analitic, dar și infinit de tandru, toate straturile realității. Un volum de o asprime limpede, lucid, hiperinteligent, alcătuit din concept, dar și din carne, însuflețit și auster, care nu lasă nerăsturnată niciuna dintre pietrele feminității și alterității. O poezie de o maturitate intimidantă pe alocuri, memorabilă, cu un aftertaste de „postsentiment“: „stai acolo, cu urechea lipită de pieptul cuiva,/ uită că mâinile posedă, uită de gură,/ ascultă cum viața bate singură și pură/ fără preconcepția ta“. O voce poetică mereu aproape de pulsul lumii, cu tot ce are ea azi mai contradictoriu și mai surprinzător.

Maria Tănăsescu


Recit în gând; recitesc noua carte a Teodorei Coman, predeterminat: „închid ochii să-mi cresc empatia/ pentru ființe lipsite de vedere/ îmi imaginez viața tactil/ ca în dragoste“. Îmi plac precizia ei, efectul de onestitate, simplitatea cu care spune lucruri neflatante despre sine, dar totdeauna ludic-serioase (un paradox brevetat de Teodora), stupefiant de rezonabile. Îmi plac poemele astea care par (și nu-s neapărat) aplicații ale ultimelor investigații din neuroștiințe, dar cresc sofisticat-senzual, compunând – vers după vers – romanul unei ființe sapiosexuale. Sau un mare poem modular. 

Ștefan Manasia